E a doua oară anul ăsta şi una dintre puţinele dăţi în viaţă când termin de citit o carte atât de reuşită, de surprinzătoare şi de intensă, încât simt şi la ore după sângele fierbând în mine; şi simt o invidie imensă că stilul meu de a scrie nu e aşa experimentat, că povestea mea încă nu a atins acelaşi nivel, că nu reuşesc să transmit acelaşi neaşteptat la fiecare pas.Iniţial, mă gândeam să scriu, pur şi simplu, un review al cărţii. Să prezint lumii o imagine obiectivă a ceea ce am citit, presărată pe alocuri cu impresii personale. Dar cred că postul ăsta e mai mult pentru mine. Mai mult ca să îmi explic mie de ce m-a prins atât de mult ...