Democrația și drepturile omului 

Drepturile fundamentale se aplică tuturor persoanelor din UE, indiferent de statut sau origine.

Unele dintre aceste libertăți sunt la fel de vechi ca Europa: viața și libertatea, gândirea, exprimarea.

Altele au trebuit însă să fie redefinite, pentru a ține pasul cu istoria. Protecția datelor cu caracter personal sau interzicerea clonării umane erau teme pe care primii deputați aleși în PE, cu aproximativ patru decenii în urmă, nu și le-ar fi imaginat.

Parlamentul European consideră că drepturile fundamentale ale persoanelor nu se opresc la frontierele UE.

Deputații săi dezbat periodic - individual sau în grup - probleme legate de drepturile omului în țările non-UE. Din moment ce aceste drepturi sunt considerate universale, răspunsul este același, indiferent dacă încălcarea are loc în Myanmar/Birmania, la aproximativ 8 000 de kilometri distanță, sau în Belarus, care se învecinează cu Uniunea.

Lupta pentru drepturile omului a adus, de asemenea, numeroși apărători proeminenți la Parlamentul European.

Malala Yousafzai, militantă pakistaneză pentru educația copiilor, femeile Yazidi prizoniere ale Statului Islamic în Irak, un medic din Republica Democratică Congo, prizonieri politici din America Latină: toți au găsit în Parlamentului European un loc în care să se poată cu adevărat exprima.

Susținerea democrației este un element esențial al acestor eforturi, enunțat în Declarația Universală a Drepturilor Omului: „voința poporului este fundamentul autorității statului.”

Deputații din PE apără sistemele democratice din întreaga lume. Unii au făcut lungi călătorii pentru a observa alegeri, a media conflictele și a susține parlamente abia create.

Textele fondatoare ale UE impun deja ca Uniunea în ansamblu să apere principiile democratice în afacerile sale externe. Dar, în Parlamentul European, acest efort este mai intim: pentru deputații europeni, care au trăit alegeri și campanii electorale, democrația este o chestiune personală.